Ce faci când copilul tău stă în mijlocul camerei, se uită în gol și spune cu voce dramatică: „Mă plictisesc!”? Te panichezi, te grăbești să îi oferi ceva nou și interesant sau… îl lași să se descurce? Poate sună surprinzător, dar plictiseala este de fapt un precursor al jocului. În lipsa unei soluții imediate, imaginația copiilor își intră în drepturi, iar de acolo pornește… magia.

Plictiseala – declanșatorul creativității

Când copiii se plictisesc, creierul lor începe să caute soluții. Iar atunci când nu le oferim imediat activități noi, ei încep să inventeze jocuri proprii. Aceasta este esența teoriei jocului: plictiseala creează spațiul necesar pentru ca jocul să apară în mod natural. Așa au apărut multe jocuri clasice ale copilăriei – de la „de-a v-ați ascunselea” la construcțiile din perne. Jocurile improvizate sunt cel mai bun răspuns la un moment de… aparentă „criză” existențială a copilului.

Așa că, data viitoare când auzi acel „Mă plictisesc!”, respiră adânc și lasă copilul să își găsească propriul drum către distracție. S-ar putea să te surprindă cu ce poate inventa când nimeni nu îi dictează ce să facă.

Plăcerea activităților repetitive

De câte ori ți s-a întâmplat să te uiți pentru a nu știu câta oară la același desen animat sau să citești aceeași poveste, din nou și din nou? Să știi că aceasta nu este o formă de tortură pentru părinți (deși poate părea așa!), ci un mecanism prin care copiii găsesc confort și plăcere în repetitivitate. Vizionarea aceluiași film le oferă un sentiment de siguranță, pentru că știu deja ce urmează. La fel se întâmplă și cu cititul aceleiași povești sau desfășurarea unui joc repetat.

În timp ce noi, adulții, căutăm mereu ceva nou, ceva care să ne țină în priză, copiii găsesc adesea liniște și bucurie în ceea ce este familiar. Întorcându-se de fiecare dată la aceeași poveste, ei își reîntăresc înțelegerea lumii din jur și experimentează lucruri pe care poate le-au ratat prima oară.

Ce presupune asta pentru părinți?

Să nu mai simțim nevoia de a oferi în fiecare zi activități complet noi și inedite pentru copiii noștri, doar pentru a evita plictiseala. Da, diversitatea este importantă, dar uneori, repetitivitatea are propriile beneficii. Cititul aceleași povești de mai multe ori le poate îmbunătăți vocabularul, iar vizionarea aceluiași film îi ajută să observe detalii noi și să anticipeze evenimentele. Astfel, în loc să privim repetitivitatea ca pe o capcană a rutinei, putem să o acceptăm ca pe un element natural în dezvoltarea copiilor.

Plictiseala la microscop

1. Plictiseala și creativitatea: Un studiu realizat de University of Central Lancashire a demonstrat că plictiseala poate stimula creativitatea. Participanții care au fost expuși la o sarcină plictisitoare (cum ar fi copierea numerelor dintr-un telefon) au arătat o creștere semnificativă a creativității față de cei care nu au avut parte de aceeași experiență. Aproximativ 25% dintre cei care au trecut prin această sarcină au prezentat soluții mai inovatoare la problemele date ulterior, comparativ cu grupul de control. Plictiseala îi împinge pe copii (și pe adulți) să își găsească propriile soluții și să devină mai inventivi.
2. Plictiseala și gândirea divergentă: Conform unui studiu publicat în Journal of Experimental Social Psychology, plictiseala poate îmbunătăți gândirea divergentă cu aproximativ 35% – adică abilitatea de a găsi multiple soluții la o problemă. Acesta este un aspect crucial în dezvoltarea creativității și a capacității de rezolvare a problemelor la copii.
3. Rețele neuronale și odihna activă: În timpul momentelor de plictiseală, creierul are oportunitatea de a-și activa rețeaua implicită (default mode network – DMN), o rețea de neuroni care se ocupă de procesarea internă, reflexie și generarea de idei noi. Acest „timp liber” pentru creier îi permite să se reorganizeze și să creeze conexiuni mai profunde, stimulând astfel dezvoltarea rețelelor neuronale esențiale pentru gândirea abstractă și planificare.

Efectele negative ale hiperstimulării

1. Scăderea capacității de concentrare: Conform American Academy of Pediatrics, copiii care sunt expuși constant la hiperstimulare (prin jocuri video, televiziune sau activități excesiv de structurate) prezintă un risc crescut de a-și pierde capacitatea de a se concentra pentru perioade mai lungi de timp. Aceasta se datorează faptului că hiperstimularea inhibă capacitatea de a se auto-regla și de a se liniști.
2. Reducerea abilității de a gestiona frustrarea: Oferind constant soluții rapide pentru a elimina plictiseala, copiii nu învață cum să tolereze momentele de inactivitate sau frustrare. Acest lucru poate duce la dificultăți în gestionarea emoțiilor și a frustrărilor în viața de zi cu zi.
3. Epuizarea sistemului nervos: Un alt studiu publicat în Journal of Pediatric Psychology a arătat că copiii expuși constant la stimuli rapizi și intenși prezintă niveluri crescute de anxietate și stres. Creierul lor, în loc să aibă momente de pauză și odihnă activă, este permanent „în priză,” ceea ce poate duce la oboseală mentală și afectarea sănătății emoționale.

În concluzie, încurajarea plictiselii și a timpului „neproductiv” în viața copiilor nu doar că stimulează creativitatea, dar este esențială și pentru dezvoltarea sănătoasă a creierului. Împiedicând hiperstimularea, le oferim șansa de a-și dezvolta răbdarea, imaginația și capacitatea de a rezolva probleme. Așa că, data viitoare când copilul tău îți cere să îi citești „Cartea Junglei” pentru a 10-a oară, gândește-te că acesta este modul său de a explora lumea într-un ritm propriu. Iar dacă îl lași să se plictisească puțin, cine știe, poate inventează următoarea mare aventură chiar în livingul vostru!

Cum abordăm noi la Copilandia plictiseala și jocul repetitiv

La Copilandia folosim principiile din teoria jocului și transformăm momentele de „plictiseală” în oportunități pentru explorare și creativitate. Copiii au spațiul de care au nevoie pentru a-și inventa propriile jocuri și, în același timp, înțelegem că unele activități repetitive aduc bucurie și siguranță. De aceea, ne asigurăm că le oferim experiențe care să le stimuleze atât creativitatea, cât și confortul prin familiaritate.

Petrecerile sunt unice datorită copiilor și entuziasmului lor, ei sunt cei care transformă poveștile și le personalizează. Castelul Copilandia este plin de detalii și experiențe senzoriale care îi fac pe cei mici să își dorească să revină mereu, chiar de mai multe ori într-un an.

Află mai multe despre Castelul Copilandia