Creativitatea la copii nu este doar adorabilă – este un mod natural de a explora lumea, fără frica de a greși. Spre deosebire de adulți, copiii nu sunt limitați de „așa se face” sau „nu are sens.” Iar aici vine paradoxul: noi, părinții, suntem primii care le cerem să fie creativi, dar și primii care îi corectăm dacă nu fac lucrurile „cum trebuie.”

Știm cu toții că părintele modern de azi este un susținător aprig al creativității copilului său. O apără cu îndârjire, o cultivă cu activități Montessori, o udă cu cursuri de pictură și o lasă să crească liberă ca o floare sălbatică. De ce atâta efort? Poate pentru că, undeva, știm că, odată ajunși adulți, cei mai mulți dintre noi ne trezim complet lipsiți de acea creativitate pe care o admirăm la copii.

Dacă ai avut vreodată ocazia să desenezi împreună cu un copil, ai observat probabil două lucruri:

1. El desenează fără nicio ezitare, combinând culori și forme fără niciun stres că „nu e bine”.
2. Tu, adultul responsabil, te uiți la ce-ai produs și simți nevoia să-ți ceri scuze că ai stricat foaia.

Diferența e simplă: copilul nu are frica de a greși. Tu, în schimb, o ai.

Creativitatea vine din curaj, nu din perfecțiune

Copiii sunt creativi pentru că încă nu se tem de greșeală. Ei n-au fost luați deoparte să li se explice, cu voce gravă, că un copac trebuie să fie verde și cerul albastru. Așa că vor desena un copac mov și un soare verde fără să clipească. Nu pentru că încearcă să fie originali, ci pentru că pur și simplu nu s-au gândit că ar putea fi „greșit”.

Noi, adulții, însă, avem un detector de greșeli ultra-performant. Nu ne lăsăm să încercăm ceva nou până nu suntem siguri că iese „bine”. Și cum nu putem fi niciodată siguri de asta… mai bine nu încercăm deloc. De aici până la a spune că „nu suntem creativi” e doar un pas.

Dar nu cumva chiar noi sabotăm creativitatea copiilor?

Ironia este că, în timp ce ne dăm peste cap să protejăm creativitatea copiilor, uneori o sabotăm fără să ne dăm seama. Cum? Prin mici intervenții „bine intenționate”, dar total inutile:

• Corectăm prea repede – „Nu, puiule, nu e o girafă, are gâtul prea scurt.”
  Ba da, e o girafă, doar că are gâtul așa cum și-l imaginează el!
• Vrem rezultate „frumoase” – „Hai să colorăm fără să ieșim din contur.”
  Dar poate tocmai conturul e problema, nu copilul?
• Îi îndrumăm „corect” – „Sigur vrei să faci un castel cu acoperiș rotund? Toate castelele au acoperiș ascuțit.”
  Ești sigur? Ai fost la toate castelele din lume să verifici?

Adevărata provocare nu este doar să protejăm creativitatea copiilor, ci să învățăm să nu o frânăm din reflex. Uneori, cea mai bună metodă de susținere e să nu intervenim deloc.

Frica de greșeală vs. libertatea de a încerca

Noi, adulții, trăim într-o lume unde greșeala e sinonimă cu eșecul. Să ridice mâna cine n-a preferat să tacă într-o ședință, de frică să nu spună ceva „prostesc.” Sau cine n-a simțit anxietate maximă completând o simplă declarație online, pentru că „dacă greșesc ceva?”

Copiii, în schimb, nu au această problemă. Ei desenează fără să se teamă că cerul lor nu este albastru. Pun întrebări fără să le fie rușine că nu știu răspunsul. Învață să meargă căzând de zeci de ori, fără să-și spună: „Ah, poate mersul nu e pentru mine.”

Partea tristă este că, pe măsură ce cresc, frica de greșeală începe să le taie din aripi.

Ce putem face noi, părinții?

Dacă vrem să le păstrăm copiilor creativitatea intactă, trebuie să începem cu noi. Da, știu, e mai simplu să dăm sfaturi decât să ne analizăm propriile temeri. Dar, dacă vrem copii care să gândească liber, trebuie să fim noi primii care să demonstrăm asta.

✅ Permite-ți să greșești – și să o recunoști în fața copilului tău. Dacă ai luat-o pe un drum greșit cu mașina, nu spune: „Of, ce prostie am făcut,” ci „Ups, am luat-o greșit, hai să vedem alt traseu!” Așa îi arăți că greșelile nu sunt un capăt de lume, ci doar oportunități de a încerca altceva.

✅ Fii un model de curaj creativ. Dacă ai vrea să pictezi, să dansezi, să încerci un nou hobby, fă-o! Chiar dacă nu ești „talentat.” Copiii trebuie să vadă că și adulții încearcă lucruri noi și se bucură de ele, chiar dacă nu sunt perfecți.

✅ Lasă-l să facă lucrurile în felul lui. Poate copilul tău vrea să facă temele culcat pe jos sau să taie pizza cu foarfeca. De ce nu? Diferit nu înseamnă greșit. Iar dacă greșește cu adevărat, ajută-l să descopere singur unde a fost problema, nu să-l corectezi automat.

✅ Întreabă-l „De ce nu?” în loc de „De ce?” Dacă vine cu o idee nebunească, în loc să îi spui „De ce crezi asta?” (ceea ce sună ca o întrebare capcană), întreabă-l „De ce nu ar fi posibil?” Vei fi surprins de cât de logic poate argumenta un copil că, de fapt, extratereștrii chiar ar putea comunica prin pisici.

Și unde se întâlnesc copiii cu creativitatea lor?

La Copilandia, bineînțeles! Aici nu există „nu așa se face” sau „mai bine ar fi fost altfel”. Aici, copiii pot fi cine vor, pot inventa povești și pot explora lumi magice fără frica de a greși. Pentru că, la finalul zilei, greșelile sunt doar începuturi ale unor idei geniale.